Bucătăria românească e ostenirea dulce care mi s-a dat spre înțelegere și desăvârșire, după pricepere și după puteri. Puteam s-o fac, și o fac, și în afara unui restaurant, însă viața dă doar în măsura în care cere, și uite așa m-am ales cu un restaurant cu numele dintr-un joc de cuvinte și substanță, dintr-un joc de arome pământești, pe atât de românești pe cât le-am putut găsi, adopta, preface din ce sunt ele în ce suntem noi.

MEATic a apărut spontan, ca mai toate lucrurile bune din viața mea. E o poveste despre carne și despre moștenirea culinară a familiei mele, e calea prin care să uităm graba, e o poveste despre viața trăită în respect si iubire pentru mâncarea rânduită nouă. Nu e nimic nou sub soare, iar vechile căi de a găti mă fascinează de mult timp. De aceea am ales ca la MEATic să abordăm ingredintele într-o manieră primitivă, apropiată de originar.

 
 

Din fum și foc obținem arome simple, dar puternice, și care se așează apoi în carne și legume transformându-le în mâncare cu gust complex.

 
 

Folosim mirodenii pe care le amestecăm pentru a produce condimentele în care ne îmbrăcăm carnea înainte de gătire. Îmbinăm știința vechii gastronomii cu tehnica modernă cât să știm că am respectat tradiția școlii vechi, cât să știm că suntem mereu antrenați pentru ieșirea din tipare. Coacem pâinea frământată de noi și crescută cu maia. Ne mândrim cu furnizorii locali de la care cumpărăm materia primă și căutăm prin ei gustul pământului pe care trăim. Facem sosurile în zeci de ore de trudă veselă și dăm fripturilor noastre tot timpul de care au nevoie. Omagiem sezoanele și viața și gătim doar cene place să mâncăm.

Pariurile pe care le facem nu-s cu publicul nostru ci cu noi înșine, iar misiunea asumată e aceea de a crește cât mai curat din jar, cărbune, lemn nobil și mâncare gătită cu drag.